Long time no see

da, stiu!  nu am mai scris nimic, nu mai am timp de nimic, nici nu cred ca voi mai avea timp in urmatorii 10 ani suna bine , nu? sunt un om cu bune si rele cu calitati si defecte, dar un om implinit cat de cat , care vrea din ce in ce mai mult.:)  asta este alta poveste. 

printre zecile de mailuri pe care le am , se pare ca nici de ele nu prea mai am timp am gasit unul foarte interesant de la un prieten pe care nu l-am mai vazut de ceva timp. Uitandu-ma peste acest mail mi-am reamintit cu o mare bucurie in suflet de zecile sau chiar sutele de plecari la munte. Acum fie vorba intre noi Dumnezeu mai stie cate au fost… a fost o vreme de poveste, o vreme de neuitat, o vreme cand eram in ”scoala de ghizi montani“ .

Au fost momente placute , momente pe care nu le voi uita toata viata si mai mult decat atat am cunoscut oameni pe care nu ii voi uita niciodata si care mi-au ramas si prieteni. A fost o perioada de poveste o perioda care as da oricat sa pot si sa traiesc ceea ce am trait atunci :) asa ca nu va ramane decat sa faceti o asemenea scoala. si asa cum spune si Diana Tampu  

“Scoala de ghizi leaga prietenii de viata, iti incanta auzul cu cantece de chitara in jurul focului, si mai mult decat atat te invata cum sa treci prin viata, si sa lasi ceva in urma ta. Daca scoala de acasa iti cladeste cariera, scoala de munte, se doreste a fi cea care iti cladeste viata, si te invata sa fii om, printre oameni. Sa sadesti un pom, sa cureti si sa protejezi natura,  sa calatoresti acolo unde credeai ca doar gandul poate ajunge,  sa inveti cum iti poti salva prietenul dintr-o avalansa, cum poti face prim ajutor in cativa pasi simpli, cum sa te orietezi atunci cand ploaia, ceata si viscolul iti sunt dusmani, si cum sa supravietuiesti in varf de munte, intr-un culcus in zapada”

succes si sper sa ne vedem la munte,